Slujba de înmormântare: prohodul și rânduiala

Este prohodul — rânduiala bisericii prin care preotul petrece pe cel plecat, cu rugăciune și nădejdea învierii, la priveghi, la biserică și la mormânt.

Prohodul este slujba propriu-zisă a înmormântării, cu rugăciuni, cântări și citiri din Scriptură, prin care se cere iertarea și odihna sufletului celui plecat.

Prohodul complet durează, de regulă, o oră și jumătate până la două ore. La cerere, se poate săvârși o slujbă prescurtată, mai scurtă.

La biserica parohiei sau la capela cimitirului. Sicriul se așază cu fața spre altar, iar la final cortegiul merge la mormânt.

Preotul, de regulă cel al parohiei de care aparținea cel plecat sau familia. Dacă nu aveți un preot, vă ajutăm să luați legătura cu parohia.

În seara dinaintea înmormântării, preotul rostește rugăciuni lângă sicriu, se citește din Scriptură și se aprind lumânări. Este un timp de veghe și rugăciune.

După slujba de la biserică, cortegiul merge la cimitir. Preotul rostește ultimele rugăciuni, se presoară pământ peste sicriu, care se coboară în groapă.

Coliva, simbolul învierii, se binecuvântează de preot la slujbă și se împarte celor prezenți, ca semn de pomenire a celui plecat.

Da, la cerere. Slujba prescurtată este mai scurtă decât prohodul complet. Stabiliți rânduiala cu preotul, după dorință și împrejurări.

Pentru creștinii ortodocși botezați. În situații deosebite, rânduiala poate fi diferită; preotul îndrumă familia după caz.

Rugăciuni, psalmi și Evanghelia. Slujba cuprinde și cuvântul de pomenire, în care preotul amintește de cel plecat și mângâie familia.

De regulă, cuvântul de pomenire îl rostește preotul. Apropiații pot spune câteva cuvinte, după rânduiala parohiei și dorința familiei.

Coliva, colacii, lumânările și vinul pentru binecuvântare, plus hainele alese pentru cel plecat. Le pregătim noi, la cerere.

Biserica Ortodoxă nu săvârșește prohodul la incinerare. Vă explicăm situația și vă ajutăm să găsiți o soluție potrivită credinței familiei.

Coordonăm cu preotul ziua și ora slujbei, pregătim coliva și cele de trebuință și ne ocupăm de transport și de cimitir, ca familia să se poată ruga.

Familia dăruiește preotului o sumă, după putință și obiceiul locului. Nu este un tarif fix, ci un dar pentru slujirea făcută; se achită la biserică.

La dorința familiei și cu acordul preotului, da, cu discreție. Unii preferă o înregistrare sobră; alții, intimitate deplină. Respectăm alegerea.

De regulă, da, până la final, pentru un ultim rămas bun. Se închide înainte de coborârea în groapă sau înainte de incinerare.

Da. Dacă familia are un preot apropiat sau un duhovnic, slujba se poate face de el, cu acordul parohiei locale, după caz.

Cădirea este tămâierea, gestul prin care preotul cinstește, cu fum de tămâie, sicriul și pe cei prezenți, ca rugăciune înălțată spre Dumnezeu.

De regulă unul. La cerere și după împrejurări, pot sluji mai mulți preoți, mai ales la o slujbă mai solemnă.

Da, la cimitir sau la capelă deschisă. Petrecerea la mormânt are loc oricum afară, cu rugăciunile de la coborârea sicriului.

Da. Copiii pot fi prezenți, alături de familie. Cu o pregătire potrivită vârstei, prezența îi ajută să-și ia rămas bun.

Lumânările se sting cu grijă sau se lasă să ardă, după obicei. Unele se dau de pomană, alături de colivă și colaci.

Da. Slujba se ține la repatriere, în România, sau, dacă înmormântarea e acolo, printr-o slujbă de pomenire aici. Vă ajutăm să coordonați.

Este o variantă mai scurtă a slujbei de înmormântare, săvârșită la cerere sau în anumite împrejurări. Preotul vă spune când se potrivește.

Da, există rânduieli proprii pentru înmormântarea preoților și a monahilor. Pentru un mirean, se urmează slujba obișnuită a prohodului.

De regulă în cursul zilei, după programul bisericii și al cimitirului. Stabilim ora împreună cu preotul, ținând seama de cortegiu și de pomenire.

Un fragment despre înviere și viața veșnică, ales după rânduiala slujbei de înmormântare. Evanghelia aduce nădejdea învierii în mijlocul durerii.

La final, preotul toarnă untdelemn și vin peste cel plecat, în formă de cruce, ca semn al milei lui Dumnezeu. Este un gest din rânduiala prohodului.