PRIVEGHI · VEGHEA DE DINAINTEA ÎNMORMÂNTĂRII
Priveghiul este vegherea decedatului în noaptea sau nopțile de dinaintea înmormântării, acasă sau la capelă. Familia și apropiații vin să-și ia rămas bun, lângă sicriul deschis, cu lumânări aprinse. Noi pregătim sicriul, capela, lumânările și tot ce este nevoie.
Actualizat:
Priveghiul este vegherea celui plecat, în noaptea de dinaintea înmormântării. Sicriul stă deschis, cu lumânări aprinse la cele patru colțuri, iar rudele și apropiații vin să se roage și să-și ia rămas bun.
Este un moment de doliu și de respect, păstrat din tradiție. Priveghiul se ține acasă sau într-o capelă închiriată, după preferința familiei și spațiul disponibil.
Cuvântul „priveghi” vine de la verbul „a priveghea”, adică a veghea. Dicționarul limbii române îl explică simplu: vegherea celui decedat, noaptea, înainte de înmormântare. Verbul vine din latinescul „pervigilare” — a sta treaz toată noaptea.
În tradiția ortodoxă, priveghiul nu este doar o așteptare până la înmormântare. Este timp de rugăciune pentru cel plecat. Biserica învață că cel adormit nu se mai poate ruga pentru sine, iar cei rămași îl ajută prin rugăciune. De aceea se citește din Psaltire, se țin lumânările aprinse și este chemat preotul.
Priveghiul are rost și pentru cei vii. Rudele, vecinii și prietenii vin să stea lângă familie. Familia nu rămâne singură în primele zile, iar cei care l-au cunoscut pe cel plecat își iau rămas bun împreună.
Durata diferă de la o zonă la alta. În multe sate, decedatul stă acasă până în a treia zi, cu două nopți de priveghi. La oraș, de cele mai multe ori se face o singură noapte, la capelă. Nu există o regulă unică pentru toată țara: familia urmează obiceiul locului și se înțelege cu preotul paroh.
La priveghi, decedatul nu este lăsat singur, lumânările ard, se citește din Psaltire și se vorbește încet. Regulile vin din tradiția ortodoxă și din bunul-simț. Unele obiceiuri diferă de la un sat la altul; mai jos sunt cele respectate aproape peste tot.
Seara, familia îl poate chema pe preot pentru o slujbă scurtă lângă sicriu. În multe zone i se spune „stâlpii”. Partea ei principală este citirea din Sfânta Evanghelie — fragmente din cele patru Evanghelii.
Numărul fragmentelor citite diferă după zonă: în unele locuri se citesc unsprezece sau douăsprezece, în altele mai multe. Slujba se face de obicei la căderea serii, dar se poate face și în alt moment al zilei. Preotul vă spune cum se face în parohia lui.
Cât durează slujba de priveghi? Este o rugăciune scurtă. Durata exactă depinde de rânduiala locului și de câte fragmente din Evanghelie se citesc, așa că o aflați de la preot când îl chemați. Între slujbe, un citeț sau un apropiat citește din Psaltire.
Cât ține slujba, cei prezenți stau în liniște, cu lumânarea aprinsă, și se roagă împreună cu preotul. Țineți lumânarea departe de hainele celor din jur. Legătura cu preotul o putem face noi. Ce urmează a doua zi găsiți în ghidul despre slujba de înmormântare.
La priveghi se merge cu o lumânare și, dacă doriți, cu flori, în haine simple și închise la culoare. Nu aveți nevoie de alte pregătiri. Contează să veniți cu respect și să nu stați prea mult, dacă nu sunteți din familie.
Priveghiul este de obicei primul moment după deces în care familia primește oameni: vin rude, vecini și prieteni, se spun amintiri și se roagă împreună.
Doliul continuă mult după înmormântare. Ce înseamnă și cât durează găsiți în ghidul ce înseamnă doliul. Dacă durerea devine greu de dus, puteți vorbi cu un specialist — vedeți consilierea psihologică în doliu.
Priveghiul durează de regulă una sau două nopți, între deces și înmormântare. Tradiția cere ca decedatul să nu fie lăsat singur — de aceea familia veghează pe rând, mai ales noaptea.
Durata depinde de obiceiul local, de ziua înmormântării și de timpul necesar pentru sosirea rudelor din alte localități. Frigiderul mortuar permite o veghere mai lungă, când e nevoie.
Priveghiul se poate ține acasă, în camera pregătită pentru aceasta, sau într-o capelă funerară. Fiecare variantă are avantajele ei:
| Locul priveghiului | Ce îl deosebește |
|---|---|
| Acasă | Apropiat și personal, după tradiția familiei; cere spațiu și transformă locuința pentru câteva zile |
| La capelă funerară | Practic, cu loc pentru mulți vizitatori, fără să transforme casa |
| La capela cimitirului | Aproape de locul înmormântării |
Pregătirile țin de tradiție și de confortul celor care veghează:
Priveghiul are obiceiuri păstrate din tradiție. Se citește din Psaltire sau din cărți de rugăciune, se aprind lumânări și se păstrează o atmosferă de reculegere.
Vizitatorii aduc flori și lumânări, se închină la sicriu și transmit condoleanțe familiei. Se evită veselia și zgomotul; priveghiul rămâne un moment sobru.
Pregătim tot ce ține de priveghi, ca familia să se poată concentra pe doliu:
Priveghiul acasă păstrează tradiția și este mai personal, dar cere spațiu și transformă locuința pentru câteva zile. Capela este mai practică pentru mulți vizitatori.
Vă consiliem ce se potrivește situației — mărimea familiei, numărul de vizitatori și spațiul disponibil. Vedeți și închirierea capelei.
Familia ne spune unde dorește priveghiul și ce tradiții respectă, iar noi pregătim totul — sicriu, capelă, lumânări, flori și masă.
Răspundem zi și noapte. Pentru o discuție fără obligații, sunați-ne sau vedeți organizarea ceremoniei complete.
Pentru capelele și cimitirele din Capitală, vedeți paginile pentru București.
ACOPERIRE LOCALĂ
Acoperim toate cele 6 sectoare ale Bucureștiului și localitățile din Ilfov. Alegeți zona pentru detalii locale: cimitire, biserici și cartierele acoperite.
ÎNTREBĂRI FRECVENTE
Este vegherea celui plecat, în noaptea de dinaintea înmormântării, lângă sicriul deschis, cu lumânări aprinse. Rudele și apropiații vin să se roage și să-și ia rămas bun.
De regulă una sau două nopți, între deces și înmormântare. În multe sate, decedatul stă acasă până în a treia zi. Durata depinde de obiceiul locului și de timpul necesar pentru sosirea rudelor din alte localități.
Vine de la „a priveghea”, adică a veghea, iar acesta din latinescul „pervigilare”. Dicționarul îl definește ca vegherea celui decedat, noaptea, înainte de înmormântare.
Este o rugăciune scurtă, făcută de preot lângă sicriu, de obicei seara. Durata depinde de rânduiala locului și de câte fragmente din Evanghelie se citesc. O aflați de la preot când îl chemați.
Decedatul nu se lasă singur. Nu se glumește, nu se râde zgomotos, nu se fumează și nu se bea peste măsură lângă sicriu. Fotografiile se fac doar cu acordul familiei.
Simplu și închis la culoare: negru, bleumarin sau gri. Evitați culorile stridente și accesoriile care atrag atenția.
Acasă, într-o capelă funerară sau la capela cimitirului. Acasă este mai personal; capela este practică pentru mulți vizitatori.
Sicriul cu decedatul pregătit, lumânări la colțuri, candelă, icoană, voal, flori și scaune. La cerere, o masă cu colaci, colivă și băutură pentru vizitatori.
Lumânările simbolizează lumina și rugăciunea pentru cel plecat. Se aprind la cele patru colțuri ale sicriului și se păstrează aprinse pe durata vegherii.
Tradiția cere ca decedatul să nu fie lăsat singur. Familia veghează pe rând, mai ales noaptea, citind rugăciuni și păstrând lumânările aprinse.
De regulă din Psaltire sau din cărți de rugăciune. La unele priveghiuri vine preotul pentru rugăciuni; în rest, citește un apropiat sau un citeț.
Cu o lumânare și, dacă doriți, cu flori — după obicei, în număr par. În unele zone, apropiații lasă familiei și un plic cu bani pentru cheltuieli sau un dar pentru pomană. Vizitatorii se închină la sicriu și transmit condoleanțe familiei.
După obicei, da. Se pune o masă cu colaci, colivă, cafea și băutură pentru cei care veghează și pentru vizitatori. În unele zone se dă și pomană încă de la priveghi; ce se servește diferă de la o regiune la alta. Atmosfera rămâne sobră.
Depinde de spațiu și de numărul de vizitatori. Acasă este mai personal; capela este mai practică și nu transformă locuința. Vă consiliem ce se potrivește.
Depinde de loc (acasă sau capelă), de durată și de ce includeți — flori, masă, accesorii. Vă dăm un deviz clar în avans, fără costuri ascunse.
Da. Priveghiul se ține înainte de incinerare la fel ca înainte de înhumare. Tradiția vegherii rămâne aceeași, indiferent de forma aleasă.
După numărul de vizitatori. O capelă obișnuită primește câteva zeci de persoane. Vă ajutăm să alegeți o capelă potrivită numărului așteptat.
Noi. Pregătim decedatul, așezăm sicriul pe suport, aprindem lumânările și aranjăm florile, icoana și voalul, după tradiție.
Da. O noapte de priveghi este obișnuită când înmormântarea are loc a doua zi. Durata o stabilește familia, după obicei și după programări.
Pregătim sicriul, capela, lumânările, florile și masa, și coordonăm cu preotul. Familia ne spune ce dorește; restul îl ducem noi.
În multe zone, da. Acoperirea oglinzilor este un obicei păstrat din tradiție pe durata doliului. Practica diferă de la o regiune la alta.
Familia alege ținuta, de regulă sobră și îngrijită — un costum sau o rochie. Noi îmbrăcăm decedatul cu hainele alese, în timpul pregătirii.
Priveghiul este deschis — vin rude, vecini, colegi și prieteni. Vizitatorii se închină la sicriu, aprind o lumânare și transmit condoleanțe familiei.
De regulă puțin — trec, se închină, aprind o lumânare și stau câteva minute cu familia. Cei apropiați rămân mai mult, mai ales noaptea, pentru veghere.
Seara, preotul poate veni pentru o slujbă scurtă de rugăciuni, numită în unele locuri stâlpi. În rest, se citește din Psaltire de către un apropiat.
De regulă nu. Priveghiul este un moment de reculegere și de doliu, nu o ocazie pentru fotografii. Tradiția cere discreție și respect.
SERVICII CONEXE
Pagină locală pe sectoare: cartiere, cimitire, timp de preluare. Casă funerară non-stop.
Vezi detaliiAVEȚI O ÎNTREBARE?
Consultanța e gratuită și confidențială. Răspundem la orice întrebare specifică situației familiei, fără presiune comercială.
