Parastas sau pomană: care e diferența

Parastasul este slujba de pomenire săvârșită de preot, cu rugăciune și colivă. Pomana este darul — mâncare, obiecte — făcut pentru sufletul celui plecat. Se țin de regulă împreună.

Este slujba de pomenire săvârșită de preot pentru sufletul celui adormit, cu rugăciuni, citirea numelui și binecuvântarea colivei, la date anume după deces.

Este darul făcut pentru sufletul celui plecat — mâncare, băutură, colaci, dar și obiecte precum vase, haine sau lumânări, dat de regulă unei persoane nevoiașe.

De regulă, da, la aceleași date — la 40 de zile, șase luni, un an. Parastasul este partea de rugăciune; pomana, partea de milostenie.

Preotul. El săvârșește slujba de pomenire, citește numele celui plecat și binecuvântează coliva și pomana.

Familia, în numele celui plecat. Pomana se dă de regulă unei persoane nevoiașe sau apropiate, ca faptă de milostenie pentru sufletul celui adormit.

La trei zile, nouă zile, 40 de zile, șase luni și un an de la deces, apoi anual. La acestea se adaugă Moșii și sâmbetele morților.

Mâncare — masa de pomenire, colaci, bucate — sau obiecte — vase, haine, lumânări. Forma rămâne la alegerea și putința familiei.

Coliva însoțește parastasul, fiind binecuvântată la slujbă, dar se și împarte, ca pomană. Leagă cele două părți ale pomenirii.

De regulă unei persoane nevoiașe sau apropiate. Important este gestul de milostenie făcut în numele celui plecat, nu cui anume i se dă.

Se pot face și separat, dar tradiția le leagă. Miezul rămâne slujba de pomenire; pomana o însoțește, ca faptă bună pentru suflet.

Coliva, colacii, lumânările și vinul pentru binecuvântare, plus vorba cu preotul pentru ziua slujbei. Pentru pomană, masa și darurile.

Da. La pomeniri se merge și la mormânt, unde se aprinde o lumânare și se împart colaci sau dulciuri, ca pomană pentru cei prezenți.

Este pomana dată la anumite pomeniri însemnate, cu obiecte mai mari — vase, haine, uneori mobilier — după tradiția locului și putința familiei.

Coordonăm cu preotul slujba și pregătim cele necesare pentru pomană — colivă, colaci, masa de pomenire — ca familia să se poată ruga în liniște.

Pentru slujbă, familia dăruiește preotului o sumă, după putință și obiceiul locului. Nu este un tarif fix, ci un dar pentru slujirea făcută.

De obicei femeile din familie sau o persoană pricepută. Coliva se poate comanda și gata făcută. Vă putem ajuta și noi cu pregătirea ei.

Pentru numărul de persoane așteptate la pomenire, ca să ajungă tuturor. La un parastas cu mulți invitați, se pregătește mai multă.

Da, acasă, la biserică sau la cimitir, cu preotul. Miezul este slujba de pomenire, cu binecuvântarea colivei și a pomenii.

Bucate tradiționale, de post sau de dulce, după zi, colaci, colivă, vin și apă. Felurile diferă după zonă și după obicei.

Nu. Pomana se poate da acasă, la masă, sau direct unei persoane nevoiașe. Important este gestul de milostenie pentru sufletul celui plecat.

Este lista cu numele celor adormiți, dată preotului spre pomenire la slujbă. Pe el se trec cei pentru care se face parastasul.

Da. După împlinirea anului, pomenirea se face anual, la data decesului, cu parastas și pomană, atâta vreme cât familia dorește.

De regulă în jurul datei rânduite, adesea în weekendul apropiat, ca familia să poată fi prezentă. Preotul vă ajută să stabiliți ziua.

Un vin obișnuit, folosit la binecuvântarea colivei și dat de pomană. Tradiția cere și un pahar de apă pentru sufletul celui plecat.

Da. Pomenirea de la 40 de zile este una dintre cele mai însemnate, cu parastas și pomană, alături de colivă și colaci.

Puteți trimite un pomelnic și cele de trebuință la biserică, prin familie sau cu ajutorul nostru, ca numele celui plecat să fie pomenit la slujbă.

Mai degrabă se dau colaci, mâncare, obiecte sau lumânări. Banii se pot da ca milostenie unei persoane nevoiașe, după dorința familiei.

După numărul celor așteptați și după obiceiul locului. Colacii se împart celor prezenți și se dau de pomană, alături de colivă.

Da. Tradiția cunoaște pomeniri și la trei și la șapte ani de la deces, cu parastas și pomană, alături de cele anuale.