Tradiții de pomenire a celor plecați

Sunt momente de rugăciune pentru sufletele celor adormiți, ținute la date anume după deces și de-a lungul anului, însoțite de colivă, colaci și pomană.

Cele mai însemnate se țin la trei zile, nouă zile, 40 de zile, șase luni și un an de la deces, apoi anual. La acestea se adaugă Moșii și sâmbetele morților.

Coliva este grâu fiert, îndulcit și împodobit, simbolul învierii în credința creștină. Se binecuvântează de preot și se împarte celor prezenți, în pomenirea celui plecat.

Pentru că bobul de grâu care moare în pământ și aduce rod este, în credința creștină, simbolul învierii. De aceea coliva se pregătește din grâu fiert.

Pomana este darul făcut pentru sufletul celui plecat — mâncare, băutură, colaci, dar și obiecte precum vase, haine sau lumânări, după putința familiei.

Este cea mai însemnată pomenire, legată în credința ortodoxă de drumul sufletului. Marchează și sfârșitul doliului mare.

Sunt zilele de pomenire a tuturor morților, rânduite de biserică — Moșii de iarnă, Moșii de vară dinaintea Rusaliilor și sâmbetele morților. Familiile duc colivă și pomană.

Numele celor adormiți din familie, date preotului spre pomenire la slujbă. Pomelnicul este felul în care numele celui plecat este pomenit în biserică.

Preotul, la slujba de pomenire sau de parastas. După binecuvântare, coliva se împarte celor prezenți, ca semn de pomenire a celui plecat.

Da. După împlinirea anului, pomenirea se face anual, la data decesului. Tradiția cunoaște și pomeniri la trei și la șapte ani.

Coliva, colacii și pâinea pentru pomană, bucatele pentru masă, lumânări și, după caz, vin pentru binecuvântare, plus vorba cu preotul pentru slujbă.

Se poate la biserică, la cimitir sau acasă, cu preotul. Miezul este slujba de pomenire, cu binecuvântarea colivei și a pomenii.

Puteți trimite un pomelnic și cele de trebuință la biserică, prin familie sau cu ajutorul nostru, ca numele celui plecat să fie pomenit la slujbă.

Nu prin lege. Sunt o tradiție și un fel de a cinsti și a ne ruga pentru cei plecați. Fiecare familie le ține după credința și putința ei.

Parastasul este slujba de pomenire săvârșită de preot; pomana este darul de mâncare și obiecte făcut pentru sufletul celui plecat. Se țin de obicei împreună.

Vă ajutăm să pregătiți coliva, colacii și masa de pomană, să stabiliți cu preotul slujba și să îngrijiți locul de veci înainte de pomenire.

Bucate tradiționale, după post sau de dulce, colaci, colivă, vin și apă. Felurile diferă după zonă și după zi de post sau de sărbătoare.

Da. Vinul se folosește la binecuvântarea colivei și se dă de pomană, ca semn de pomenire. Tradiția cere și un pahar de apă pentru sufletul celui plecat.

Înseamnă să dăruiești ceva — un vas, o haină, o lumânare — pentru sufletul celui plecat. Darul se face de regulă unei persoane nevoiașe sau apropiate.

De obicei femeile din familie sau o persoană pricepută. Coliva se poate comanda și gata făcută. Vă putem ajuta și noi cu pregătirea ei.

Da. La pomeniri se merge la mormânt, se aprinde o lumânare, se tămâiază și se așază flori, pe lângă slujba de la biserică.

Este o zi de pomenire de obște a tuturor celor adormiți, rânduită de biserică de mai multe ori pe an, când se duce colivă și pomană la biserică.

Se ține de regulă în jurul acelei date, adesea în weekendul apropiat, ca familia să poată fi prezentă. Preotul vă ajută să stabiliți ziua potrivită.

Da. La Moși și la sâmbetele morților se pomenesc toți cei adormiți din neam, trecuți pe un pomelnic dat preotului.

Colivă sau colaci, fructe, dulciuri, o lumânare și un pomelnic cu numele celor adormiți. Acestea se dau de pomană după slujbă.

Pentru ca toți cei de față să se roage pentru sufletul celui plecat, gustând din colivă. Este un gest de pomenire în comun.